Ayurveda

Ayurveda înseamnă "Ştiinţa vieţii". Ea nu înseamnă medicina hindusă, aşa cum
nici fitoterapia sa nu trebuie considerată ca fiind exclusiv doar fitoterapia indiană. Ea
este o ştiinţă a vieţii care cuprinde întreaga complexitate a vieţii, şi care leagă viaţa
individuală de cea a Universului. Fiind deschisă faţă de toate aspectele vieţii, ea include
toate aceste aspecte şi toate metodele care ne aduc într- o mai mare armonie cu
viaţa.
Ayurveda nu aparţine estului sau vestului, timpurilor vechi sau actuale. Ea este una
si aceeaşi, o cunoaştere care care aparţine tuturor fiinţelor- nu un sistem impus lor, ci o
resursă din care să ne inspirăm şi pe care să o adaptăm nevoilor unice şi specifice ale
individului în propriul său mediu de viaţă.
Medicina Ayurvedică nu ne oferă doar ierburi specifice, ci şi un mod de a înţelege
toate plantele. Ayurveda îndepărtează barierele din calea fiinţelor umane. Pentru a face
posibilă apariţia unei noi epoci, cunoştiinţele medicale despre arta vindecării trebuiesc
împărtăşite tuturor, într-o măsură mai mare.

Evoluţia este o manifestare a potenţialelor l a t e n t e . În fiecare lucru sînt conţinute
toate lucrurile: în sămînţă este copacul; în copac este pădurea: De aceea, inteligenţa
este conţinută implicit în multele lumi ale naturii, nu doar în cea a fiinţelor umane.
Altfel spus, conştiinţa există în toate formele de viaţă. Ea este baza creaţiei, puterea
evoluţiei. Viaţa, creaţia şi evoluţia sînt etape în dezvoltarea şi relevarea conştiinţei. Nu
există nimic în existenţă care să fie lipsit de sentimente, nimic care să fie profan sau
nespiritual, nimic care să nu aibă o unică valoare în cosmos. Viaţa este relaţională,
interdependentă, interconectivă, un sistem de hrănire, de susţinere şi ajutorare reciprocă,
nu numai fizică, dar şi psihologică şi spirituală.
De aceea, conştiinţa nu este doar gîndire, intelect sau raţiune. Ea reprezintă şi
sentimentul de a fi viu şi de a fi legat de toate formele de viaţă. Conştiinţa ca fiind
sentiment pur există deja în plante, este ascunsă în pietre, şi chiar şi în interiorul atomului.
Atracţia şi respingerea elementară sînt similare dragostei şi urii, plăcerii şi dezgustului.
Din acest motiv, înţelepţii indieni susţin că doar Sinele suprem există, că unitatea este
baza întregii existenţe-că unitatea vieţii este unitatea conştiinţei.

In lumea exterioară, un soare central este sursa luminii şi v i e ţ i i . În lumea interioară,
un soare central este de asemenea sursa vieţii. Soarele interior este adevăratul nostru
Eu, ceea ce anticii numeau Purusha sau Atman. Plantele ne aduc în comuniune cu
energia soarelui exterior, în timp ce planta noastră interioară, sistemul nostru nervos,
ne aduce în comuniune cu soarele interior. Dacă stabilim legătura corectă dintre planta
exterioară şi planta interioară, atunci se va reîntregi circuitul luminii şi al vieţii, permiţînd
stabilirea unei curgeri libere a fluxului de conştiinţă, în care mintea este transcensă,
unificând soarele interior cu cel exterior, microcosmosul interior cu macrocosmosul
exterior, apare starea de BEATITUDINE în viaţă.

Adevărata folosire a unei plante sau ierburi, în care adevărata sa putere este eliberată,
implică o comuniune cu aceasta. Planta, cît timp sîntem în comuniune cu ea, ne va
vitaliza sistemul nervos şi ne va învigora percepţia. Aceasta înseamnă că planta are o
valoare sacră, ea fiind un m ijloc de comuniune cu întreaga natură. Fiecare plantă, apoi,
ca o mantra, va contribui la actualizarea potenţialului acelui aspect al vieţii cosmice a
cărei reprezentantă este.
Din acest motiv, mulţi dintre antici au avut un profund respect pentru lumea plantelor.
Nu este vorba de o veneraţie superstiţioasă, nici de o sensibilitate la frumos, este o
conştientizare a puterii pe care ne-o dau plantele. Forţa nu o primim prin simpla
consumare a plantei, ci prin comuniunea totală cu aceasta

Inţelepţii vechii Indii abordau vindecarea şi plantele cu această conştiinţă de sine.
Nu era o ştiinţă experimentală, ci o formă directă de participare. Experimentul implică
distanţă, o diferenţiere între observator şi observat, între subiect şi obiect. Ca rezultat,
este mediată, măsurată, tradusă. Prin disecarea corpului, penetrarea sufletului este omisă.
Percepţia directă, sau meditaţia, reprezintă ştiinţa Yoga. Yoga permite esenţei, lucrului
însuşi, să ni se reveleze. Cînd aceasta se întîmplă, apare o revelaţie deplină a potenţialului
material şi spiritual.
Inţelepţii, prin intermediul percepţiei Yoga, Iasă plantele să le vorbească. Iar plantele
le dezvăluie secretele lor, multe dintre ele mult mai subtile decît ar putea descoperi o
analiză chimică. Apropiindu-ne plantele în acelaşi fel astăzi, şi privindu-le nu ca pe
nişte simple obiecte pe care Ie folosim în mod egoist, pentru propria noastră proslăvire,
ci tratîndu-le ca părţi integrale ale unităţii noastre, adevărata valoare a plantei se va
mări dacă o vom folosi neegoist.
Pentru a deveni un adevărat fitoterapeut, trebuie să devii un înţelept. Aceasta
înseamnă a fi sensibil la existenţa plantelor, să comunici conştient şi receptiv cu lumina
plantei primită din Univers. Trebuie să înveţi să asculţi cînd o plantă vorbeşte, să-i
vorbeşti plantei ca unei fiinţe umane, şi să o priveşti ca un profesor.

sursa : cartea "Yoga Ierburilor" DR. DAVID FRAWLEY si DR. VASANT LAD