luni, 2 decembrie 2013

A aduce energia chi la nivelul rinichilor

...infecţia instalată, poate fi dificil de tratat prin mijloace naturale. Un tratament cu antibiotice timp de 3 zile ar fi suficient în general pentru o simplă infecţie a vezicii urinare, dar consultaţi-vă medicul dacă vedeţi că simptomele continuă. Dacă nu este tratată, o infecţie a vezicii urinare poate urca de-a lungul tractului urinar şi poate cauza infecţia rinichilor (numită pielonefrită), care se manifestă prin simptome de infecţie urinară însoţite de febră, dureri de spate şi simptome de gripă. O infecţie la nivelul rinichilor, după cum vă poate mărturisi orice femeie care a avut una, este o infecţie gravă care necesită un tratament de lungă durată cu antibiotice puternice. Dacă nu este tratată, poate duce la infecţie a sângelui (septicemie), posibil mortală. în general, pot fi tratate la domiciliu infecţiile la nivelul rinichilor, dar unele cazuri grave necesită spitalizare. Dacă aveţi vreo îndoială, cereţi sfatul medicului. Infecţiile urinare pot fi confundate cu alte maladii. Analizele complete de laborator sunt prin urmare indispensabile.
   în cazul în care continuaţi să aveţi infecţie urinară chiar dacă beţi mari cantităţi de apă şi urinaţi după ce faceţi dragoste, beţi în fiecare zi 250 ml de suc de merişor şi luaţi trei comprimate de concentrat din acesta. Dacă folosiţi o diafragmă, o cupă cervicală sau un spermicid, încercaţi un alt mijloc de contracepţie, deoarece acestea pot creşte infecţiile urinare. Nu folosiţi prezervative acoperite cu spermicid. Evitaţi stimularea regulată a punctului G, deoarece poate cauza inflamarea sau iritarea uretrei. Acupunctura poate trata infecţiile urinare recidivante. Unii practicanţi holistici consideră că preparatele pe bază de acidophylus administrate pe cale orală pot înlocui bacteriile utile, în mod normal prezente la nivelul colonului, vaginului şi vulvei, ce sunt perturbate din cauza antibioticelor, spermicidelor şi anumitor lubrifianţi.
   Proliferarea bacteriilor utile diminuează nivelul bacteriilor patogene care infectează căile urinare. în taoism se consideră că rinichii sunt în legătură cu vezica şi cu toate organele genitale. Prin urmare, realizaţi exerciţiul Zâmbetului Interior şi Sunetele Curative, pentru a aduce energia chi la nivelul rinichilor.
   în fine, dacă totuşi continuaţi să aveţi infecţii urinare, un comprimat de antibiotic cu spectru de acţiune restrâns luat chiar înainte să faceţi dragoste, poate împiedica dezvoltarea altor infecţii. Un antibiotic cu spectru restrâns, specific pentru bacteriile infecţioase în chestiune are mai puţine şanse să elimine toate bacteriile utile. în mod normal, o femeie ar avea nevoie să continue să ia un comprimat înainte să facă dragoste, timp de şase luni. Iritarea cronică a căilor urinare datorată infecţiilor repetate, ar putea astfel să se liniştească. Am văzut femei cărora le-a fost necesar să ia ani de zile antibiotice cu caracter preventiv, dar aceste cazuri sunt rare. Dacă luaţi în mod regulat antibiotice, ar fi înţelept să luaţi de asemenea un probiotic, care înlocuieşte bacteriile distruse de către antibiotic, pentru a evita alte infecţii, precum micozele. Voi discuta în detaliu despre probiotice în secţiunea următoare.

   MICOZELE VAGINALE

   Vaginul este un loc cald şi umed, mediu prietenos pentru organisme. Când totul este cum trebuie, vaginul acumulează un anumit număr de bacterii utile, mai ales lactobacili, care rivalizează cu microbii şi alte bacterii patogene şi le diminuează proliferarea. Lactobacilii secretă substanţe care împiedică alte bacterii să se dezvolte şi menţine aciditatea normală a vaginului. O micoză se produce în momentul în care acest echilibru este perturbat şi când microbii proliferează. Aceştia produc substanţe iritante ce sunt la originea celor mai multe simptome ale micozelor: dureri, arsuri şi mâncărime la nivelul vulvei. în general, femeile au simptome asociate candidozelor, dar nu întotdeauna (vezi Semnele şi Simptomele Apariţiei Micozelor Vaginale). Spre deosebire de infecţiile urinare, micozele vaginale care nu sunt tratate au puţine şanse să fie periculoase pentru sănătate. Totuşi, pot reprezenta o jenă şi un prejudiciu pentru viaţa erotică. Durerea şi mâncărimea pot fi destul de intense.

din cartea  Femeia multiorgasmică - descoperă dorinţa, plăcerea şi vitalitatea
de Mantak Chia, Rachel Carlton Abrams

vineri, 22 noiembrie 2013

Plante care te intineresc

Cu trecerea timpului, celulele corpului imbatranesc. Nu avem cum sa oprim timpul in loc, insa putem sa stopam actiunea agresiva a factorilor nocivi din jur. Cum? Cu ajutorul ierburilor experte in eliminarea toxinelor, care ne protejeaza organele si le mentin sanatoase. Iata-le pe cele mai eficiente!

Afinul

Este un antioxidant puternic, eficient intr-o gama larga de afectiuni, de la diabetul de tip II pana la problemele inimii, dar se remarca si prin protectia pe care o ofera ochilor. Extractul de afin previne cea mai frecventa forma de imbatranire a ochilor: degenerarea maculara. Pastreaza capacitatile vizuale si ajuta ochii sa se adapteze la intuneric.
  • Se recomanda extractul de afin, pulberea sau ceaiul.

Ginsengul

Nu contine cafeina, insa creste energia, capacitatea de concentrare si viteza de reactie. Inlocuieste cu succes calitatile cafelei de dimineata, alungand oboseala. Stresul zilnic afecteaz buna functionare a glandelor responsabile de secretia de adrenalina, accelerand procesul natural de imbatranire sanatoasa. Substantele pe care le contine ginsengul sunt un bun tonic cerebral, te ajuta sa faci fata situatiilor stresante, iti fortifica organismul si iti cresc speranta de viata.
  • Poti beneficia de ginseng sub forma de ceai sau suplimente.

Armurariul

O planta recunoscuta ca un excelent hepatoprotector, armurariul era pe vremuri antidotul folosit in caz de muscaturi ale serpilor veninosi. Ficatul este organul protejat de armurariu. Contine silimarina, care apara si regenereaza celulele hepatice, fiind indicat chiar si in hepatite ori ciroze. Toxinele si alcoolul, doi dintre cei mai nocivi factori pentru organism, vor avea un efect mult diminuat in cazul celor care consuma armurariu.
  • Se administreaza sub forma de pulbere, infuzie, macerat sau tinctura.

Turmericul


Condiment specific bucatariei indiene, turmericul era folosit in vechime pentru tratarea obezitatii, dar si ca leac pentru sistemul digestiv. Astazi, este recomandat in artrite, imbunatateste circulatia, previne afectiunile cardiovasculare si atacul cerebral. Contine un ingredient activ mai putin cunoscut - curcumina - caruia i se datoreaza protectia impotriva multor probleme de sanatate legate de inaintarea in varsta, inclusiv Alzheimer. Curcumina creste rezistenta celulelor la infectii, este un antiinflamator de exceptie si impiedica evolutia cancerului.

sursa: http://www.femeia.ro/frumusete/ingrijire/4-plante-care-te-intineresc-1784440

joi, 4 iulie 2013

Floarea-soarelui - floarea vietii

http://www.formula-as.ro/2004/635/forma-maxima-19/floarea-soarelui-floarea-vietii-5379

Floarea-soarelui - floarea vietii

Floarea-soarelui - floarea vietii
 

Plantele Toamnei

Pretuita si folosita pentru uleiul extras din semintele ei, frumoasa iubita a soarelui este si un miracol de sanatate

In urma cu cinci sute de ani, primii conchistadori care au pasit pe pamantul american au gasit in preajma locurilor sfinte ale aztecilor o floare nemaivazuta. Avea o corola imensa, cu zeci de petale galben-aurii, crestea mai inalta de un stat de om, iar uriasa sa palarie se orienta mereu in asa fel incat sa fie cu fata spre soare. Preotii azteci spuneau despre ea ca este o planta sacra si... vie, miscarile zilnice ale florii sale fiind inspirate chiar de zei. Numaidecat, floarea a fost adusa in Spania, pentru a spori spledoarea gradinilor regale, iar apoi a fost raspandita in intreaga Europa ca planta ornamentala. Interesant este ca, vreme de secole, nu a fost deloc constientizata valoarea sa alimentara, ci doar estetica, abia inspre timpurile noastre, incepand sa fie consumate semintele de floarea-soarelui. Pe urma, in 1835, un taran rus de langa Voronej a facut o descoperire care avea sa dea aripi revolutiei industriale: presa pentru ulei din floarea-soarelui. Cativa ani mai tarziu, sute de mii de hectare din Europa erau acoperite cu uimitoare lanuri galben-aurii. Aveau sa mai treaca inca doua sute de ani pana sa se mai faca niste descoperiri, care ar putea avea un impact comparabil cu a celei mentionate anterior. Este vorba de descoperirea valorii terapeutice a florii-soarelui, care s-a dovedit a fi un elixir de sanatate cu o actiune atat de puternica, incat eclipseaza plante medicinale sau remedii cu vechi "state de serviciu".

Ce recoltam de la floarea-soarelui?

Ei bine, raspunsul la aceasta intrebare este simplu si complicat in acelasi timp. De ce? Pentru ca practic se foloseste toata planta, insa fiecare parte a sa are proprietati terapeutice diferite de celelalte.
Radacina - se recolteaza toamna timpuriu, cand inca mai are vigoare (floarea-soarelui este planta anuala). Se dezgroapa cu cazmaua, se spala bine, dupa care se taie in fasii, pentru a nu mucegai, si se pune la uscat. Are proprietati laxative si usor calmante gastrice.
Tulpina - se recolteaza si se foloseste numai verde, avand puternice efecte febrifuge.
Frunzele - ca si tulpina, se folosesc numai verzi, avand pe langa efectele febrifuge, o actiune expectoranta si decongestiva pulmonara.
Petalele florii - se recolteaza prin ciupire de pe palarie si se folosesc proaspete, pentru tinctura, sau se usuca in strat subtire. Sunt un remediu uluitor de puternic, cercetari de ultima ora aratand ca au o actiune intensa de stimulare imunitara, antitumorala si de marire a capacitatii de adaptare a organismului.
Semintele - sunt binecunoscute ca aliment, fiind consumate mai mult prajite, ceea ce le altereaza proprietatile curative. Putini stiu ca, atunci cand sunt foarte proaspete si necojite, ele devin un remediu de forta pentru combaterea bolilor de rinichi, de bila si circulatorii.
Palaria - este partea din floare care ramane dupa indepartarea semintelor. In medicina populara, este un leac verificat contra durerilor de cap, a insolatiei, si-a bolilor eruptive la nivelul pielii.

Cateva moduri de preparare

Pulberea de radacina


Radacinile uscate se macina in piua sau cu rasnita electrica de cafea, dupa care se cern (prin sita pentru faina alba), pentru a indeparta partile dure. Se administreaza pe stomacul gol cate o lingurita rasa de pulbere, care se tine sub limba vreme de 10 minute, dupa care se inghite cu apa. Doza maxima este 4 lingurite pe zi.

Vinul din frunze si tulpina

Se umple un borcan cu tulpini si frunze de floarea-soarelui, dupa care se adauga vin alb de struguri asa incat sa le acopere. Dupa ce se inchide ermetic borcanul, se lasa acest amestec sa macereze la soare vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza ceea ce rezulta printr-un tifon. Se administreaza 3-4 linguri, de 4 ori pe zi.

Tinctura de petale

Petalele proaspat culese de floarea-soarelui se taie cat mai fin cu cutitul, se pun intr-un borcan cu capac pana cand acesta se umple, dupa care se adauga deasupra alcool alimentar de 80 de grade, asa incat sa le acopere complet. Se lasa sa macereze vreme de zece zile, dupa care se filtreaza prin tifon, iar preparatul obtinut se pune in sticlute mici. Se administreaza o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa de 4-6 ori pe zi.

Ceaiul din palarii

Floarea-soarelui - floarea vietii
 
Dupa ce s-au indepartat semintele, se ia o palarie de floarea-soarelui si se taie in bucati mici, dupa care se fierbe vreme de cinci minute intr-un litru de apa. Dupa ce se ia de pe foc, se lasa sa se raceasca vreme de jumatate de ora, iar apoi se filtreaza. Se administreaza 1-2 cani pe zi.

Terciul de seminte

Se rasnesc cu masina electrica pentru cafea semintele de floarea-soarelui cu tot cu coaja. La cinci linguri de seminte se adauga apoi apa calduta cat sa se formeze o pasta, care va fi lasata apoi un sfert de ora la temperatura camerei, dupa care se va administra pe stomacul gol, intr-o singura repriza.

Boli care se trateaza cu
remedii din floarea-soarelui

Sensibilitate la gripa si la alte boli infectioase - se administreaza tinctura de petale de floarea-soarelui, cate o lingurita de 3-4 ori pe zi, in cure de minim trei saptamani. In cazul in care boala s-a instalat, se face un tratament intensiv, in care se administreaza 6 lingurite de tinctura. Petalele de floarea-soarelui au, conform unor studii recente, un efect de amplificare a imunitatii mai puternic decat al echinaceei.

Bolile tumorale maligne si benigne - se face un tratament de minimum trei luni, in care se administreaza tinctura de petale de floarea-soarelui, cate o lingurita de patru ori pe zi. Fiecare doza va fi diluata in jumatate de pahar de apa, iar in cazurile de cancer avansat, se va lua pulbere de petale de floarea-soarelui (obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea) - cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi. Studii de medicina experimentala au stabilit ca administrarea acestei plante inhiba dezvoltarea formatiunilor tumorale, iar in unele cazuri, chiar provoaca remisia lor partiala.

Faringita, amigdalita, bronsita cronica - se face tratamentul cu tinctura de petale de floarea-soarelui prezentat mai sus la prevenirea gripei. In plus, se face gargara cu acelasi preparat: trei lingurite diluate in jumatate de pahar de apa.

Adjuvant in tuberculoza pulmonara - se amesteca o lingura de miere cu patru linguri din vinul de frunze si tulpini prezentat mai sus. Se administreaza trei-patru asemenea doze pe zi, pe stomacul gol, in cure de minimum doua luni. Are efecte de reducere a febrei si a congestiei la nivel pulmonar.

Pojar, eczeme care produc mancarimi - se beau zilnic 1-2 cani de ceai de palarii de floarea-soarelui, care are efecte depurative si usor antiinflamatoare. Un tratament dureaza trei saptamani.

Febra - se iau 3-4 linguri de vin obtinut din frunze si tulpini de floarea-soarelui. Zilnic se pot administra pana la 6 asemenea doze, la interval de doua ore.

Constipatie - se ia cu jumatate de ora inainte de fiecare masa cate o lingurita rasa de pulbere de radacina de floarea-soarelui. Planta se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu putina apa sau suc natural din fructe.

Indigestie, dureri de stomac - se administreaza cate o jumatate de lingurita de pulbere de radacina de floarea-soarelui din patru in patru ore. Dupa ce se tine putin in gura, planta se inghite cu o jumatate de pahar de apa calduta. Daca in urma administrarii plantei apare reflexul vomitiv, dati-i curs - este un reflex natural de curatare a tubului digestiv.

Dureri de cap produse de oboseala sau de stres - se bea o cana de ceai obtinut din palarii de floarea-soarelui. Suplimentar se fac comprese cu aceasta licoare, comprese care se aplica pe tample si pe crestetul capului.

Nefrita, cistita, adjuvant in gonoree - se administreaza terciul obtinut din semintele necojite de floarea-soarelui, a carui mod de administrare l-am descris mai sus. Este un remediu de medicina veche romaneasca, a carui eficienta a fost verificata in vremea in care nu fusesera descoperite inca antibioticele si sulfamidele din farmacia moderna.

Precautii si contraindicatii

Mai ales partile aeriene (tulpina, frunze, floare) ale acestei plante, dar si radacinile, dau frecvent reactii alergice. Din acest motiv, administrarea interna a florii-soarelui se face cu prudenta, la inceput in cantitati foarte mici - o zecime de doza. Daca apar tulburari, cum ar fi catarul respirator, diareea, curgerea nasului si a ochilor, senzatia de arsura la nivelul pielii, administrarea va fi intrerupta.



Despre uleiul presat la rece
din floarea-soarelui


Floarea-soarelui - floarea vietii
 
Este un produs natural, extras - asa cum o arata si numele - fara procedee termice, din semintele de floarea-soarelui, asa incat sa isi pastreze nealterate proprietatile terapeutice. Il gasim in magazinele naturiste din toata tara, distingandu-se fata de uleiul clasic de floarea-soarelui printr-o aroma mult mai puternica si printr-un gust usor amarui (gustul puternic amar indica faptul ca este alterat). Desi este vandut ca adaos la hrana, el este mult mai mult decat un aliment, proprietatile sale terapeutice fiind remarcabile. Iata cateva dintre utilizarile sale ca remediu:

Pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afectiunilor gingiilor (gingivite, paradontoza), tratarea bolilor respiratorii ale cailor superioare, se fac clatiri ale gurii dimineata cu ulei presat la rece de floarea-soarelui. O lingura de ulei se tine in gura fara a se inghiti si vreme de cinci minute se agita bine printre dinti, dupa care se scuipa la toaleta. Este o metoda de tratament a carei eficienta a fost confirmata de un institut medical din Sankt Petersburg (Rusia), care a testat efectele ei in cazul unor bolnavi care prezentau afectiuni cronice, cum ar fi reumatismul degenerativ, tromboflebita, cardiopatia ischemica.

Pentru tratarea si prevenirea arteriosclerozei, a accidentelor vasculare, se consuma zilnic in salate, in sosuri si alte mancaruri nepreparate termic ulei de floarea-soarelui presat la rece. Inlocuirea uleiului normal cu cel presat la rece este un tratament de lunga durata cu efecte foarte bune si pentru persoanele care au valori ridicate ale colesterolului.

Contra constipatiei se iau dimineata pe stomacul gol 1-3 linguri din acest ulei, in care au fost adaugate cate zece picaturi de suc proaspat de lamaie.

Contra durerilor de urechi care apar dupa ce am stat in curent sau in frig, se toarna pe conductul auditiv putin ulei incalzit in prealabil pana la o temperatura suportabila.

Pentru a ne mari rezistenta la frigul si la umezeala toamnei, impiedicand imbolnavirile specifice sezonului rece, se va face, dupa fiecare baie completa, cate un masaj pe tot corpul cu ulei natural de floarea-soarelui. Masajul se va face prin simpla mangaiere a pielii cu palma, care se va misca mereu in sens ascendent. Se va pune doar atat ulei cat sa intre in piele, asa incat aceasta sa nu ramana lucioasa dupa acest masaj. Procedura are un efect extraordinar asupra persoanelor cu o piele ceva mai uscata, sensibila la frig.        

luni, 1 iulie 2013

Frunzele de maslin

Olivoforte
[40 capsule]

2100Ron

Olivoforte
Click pentru a mari
Poate părea greu de crezut, dar măslinul este una din cele mai puternice plante medicinale din lume și aceasta în primul rând datorită frunzelor sale, care ascund în verdele-argintiul lor comori de sănătate greu de bănuit. Frunzele de măslin scad ca prin farmec tensiunea arterială, restabilesc circulația normală, țin diabetul sub control, combat – fără exagerare – aproape toate tipurile de infecții și aceasta cu o eficiență greu de imaginat…
Capsulele de Olivoforte contin extract din frunze de maslin, ce este produs prin deshidratarea și concentrarea soluțiilor alcoolice obținute prin macerare din frunze de măslin. Ceea ce rezultă prin această concentrare este o pulbere fină și extrem de amară, care conține mari cantități de oleuropeină - substanța vinovată de majoritatea efectelor terapeutice ale măslinului. Extractele de frunze măslin folosite în prezent sunt extrem de eficiente, mai ales în bolile cardiovasculare și infecțioase, ele conținând 15-20% oleuropeină. Aceste extracte sunt asociate în capsule cu pulberea de frunze, așa încât să rezulte un produs foarte concentrat în principii active, dar care să păstreze și complexitatea naturală a plantei.

BOLI PREVENITE CU FRUNZE DE MĂSLIN
Diabetul – se fac, de trei ori pe an, cure cu frunze de măslin, fiecare cu o durată de 3-4 săptămâni. Pe timpul curei, se administrează planta sub formă de capsule, câte șase-opt pe zi. Este un tratament cu un efect hipoglicemiant (direct) și stimulent asupra secreției endocrine a pancreasului excepțional. Acest tratament care previne creșterea glicemiei, ajută la un metabolism corespunzător al zaharurilor și previne apariția diabetului.
Tromboflebită – pentru prevenirea acestei afecțiuni se recomandă atât consumul uleiului virgin de măsline, cât și administrarea internă a pulberii de frunze de măslin. Aceasta din urmă conține o categorie de substanțe active, numite polifenoli, care administrați sistematic previn formarea cheagurilor de sânge și migrarea lor.
Ateroscleroză – puține remedii se pot compara ca și eficiență cu măslinul în ceea ce privește eficiența în prevenirea formării plăcilor de aterom pe artere. Cel puțin așa o arată cu un studiu făcut în anul 2003, în Africa de Sud, la Universitatea de Medicină Durban-Westville. Conform respectivului studiu, extractul de frunze măslin împiedică oxidarea colesterolului pe artere, scăzând riscul de ateroscleroză la mai puțin de jumătate, chiar și în condițiile unei diete relativ bogate în grăsimi saturate.
Arterită obliterantă – mai ales persoanele care fumează, care au o dietă bogată în proteine și grăsimi animale ori care au predispoziții moștenite din familie spre această afecțiune, ar trebui să țină trei cure pe an cu extract de frunze de măslin. Zilnic se iau câte 800-1200 grame de extract, sub formă de capsule, pentru o perioadă de 2 luni, urmate apoi de minimum 15 zile de pauză. Efectul frunzelor de măslin este potențat de consumul uleiurilor presate la rece de măsline, de porumb, de soia sau de floarea soarelui.
Iradiere – un studiu făcut în Spania, în anul 2002, sub conducerea profesorului O. Benavente-Garcia a demonstrat că mai multe principii active din frunzele măslinului au efecte protectoare la radiații. Animalele de experiență și țesuturile, tratate în prealabil cu extracte de măslin, au fost mult mai puțin predispuse la mutații, chiar după o expunere îndelungată la materiale radioactive.
Cancerul și leucemia – toate studiile statistice arată că în țările în care se consumă în mod tradițional frunze de măslin, sub formă de ceai sau de macerat în ulei, rata cancerului este mult mai scăzută. Apoi, studiile de medicină experimentală (făcute pe animale de experiență) arată că extractul de frunze de măslin previne apariția tumorilor și inhibă creșterea celor deja existente. Acest efect a fost remarcat în mod special în cazul cancerului la sân, la colon, la plămâni, precum și în cazul leucemiei. Unii cercetători se așteaptă ca peste câțiva ani să apară chiar citostatice care să conțină extracte de frunze de măslin, care între altele sunt și un puternic protector la efectele radioterapiei folosite contra cancerului.

FRUNZELE DE MĂSLIN ȘI IMUNITATEA
Acest produs natural este un ajutor foarte eficient pentru cei care se confruntă cu infecții greu de tratat, cronicizate sau recidivante. Efectul acestui remediu este atât de puternic, încât chiar și în cazul bolnavilor de SIDA, ingerarea de doze mari de extract de măsline, au dus la redresări spectaculoase ale numărului de celule imunocompetente, dar și a capacității de apărare a organismului pe ansamblu. Principiile active pe care aceste frunze le conțin sunt PRINTRE CELE MAI BUNE ANTIINFECȚIOASE DIN LUME. Și putem afirma aceasta, pentru că sunt extrem de bine studiate. Practic, ele sunt considerate medicament strategic, extractele de măslin combătând eficient bacteriile ucigașe folosite în bioterorism, cum ar fi cele care produc antraxul sau botulismul. Țări, cum ar fi Israelul, Statele Unite sau Arabia Saudită, au investit sume uriașe pentru a studia în laboratoare felul în care această plantă ajută organismul uman să învingă infecții din cele mai diverse. Iar în urma acestor studii, cercetătorii au concluzionat că frunzele de măslin și mai ales extractul obținut din ele este un adevărat... coșmar pentru aproape toate microorganismele invadatoare. Iată câteva acțiuni ale extractului de frunze de măslin: 
- distruge direct virușii și bacteriile din tubul digestiv, dar și de pe traiectul urinar și respirator.
- penetrează celulele deja infectate și blochează replicarea virușilor
- stimulează răspunsul imun la apariția oricărui microb invadator
- distruge protozoarele, bacteriile și alte microorganisme care produc toxiinfecțiile alimentare
- întărește membrana celulară, făcând celulele sănătoase mai puțin vulnerabile la infecții
.
Acest remediu nu interfereză negativ cu acțiunea antibioticelor, antifungicelor sau a antiviralelor de sinteză, fiind un ajutor valoros în practic orice tip de infecție, de la banala răceală, până la infecțiile intraspitalicești bacteriene sau fungice, atât de greu de tratat pe cale clasică. Trebuie reținut însă că această acțiune a fost obținută CU AJUTORUL EXTRACTELOR DE MĂSLINE BOGATE ÎN OLEUROPEINĂ, o substanță care o dată ingerată se transformă în organismul uman într-un antiinfecțios redutabil, cu atât mai puternic, cu cât doza este mai mare. În tratarea unei infecții, regulă, se administrează zilnic 800-1500 mg. de extract de măsline, pentru perioade de timp care variază de la 14 zile, în infecțiile acute, la 120, în cazul infecțiilor cronice.

TRATAMENTE INTERNE 
Hipertensiune arterială – frunzele de măslin sunt un remediu foarte bine studiat și extraordinar de eficient în hipertensiunea de gravitate mică și medie. Studii dublu-orb făcute în spitale din Elveția, Germania, Israel, Italia, Egipt, Spania au demonstrat extraordinarul efect al extractului de măslin la pacienții hipertensivi de toate vârstele. În practic toate studiile s-a observat că suplimentele pe bază de frunze de măslin reduc tensiunea arterială (atât cea sistolică, cât și cea diastolică), după un tratament de opt săptămâni, aducând-o aproape de normal. Pacienţii asistaţi au primit capsule extract din frunze de măslin, într-o cantitate zilnică cuprinsă între 500 şi 1000 miligrame, rezultatele cele mai bune fiind observate la persoanele care au luat doza mai mare.
Adjuvant în ischemia cardiacă – încă din anii 60, cercetătorii italieni au putut demonstra că extractul de frunze de măsline dilată arterele coronare (care irigă cu sânge mușchiul cardiac și a căror îngustare produce așa-numita boală coronariană). Această acțiune vasodilatatoare coronară a frunzelor de măslin se asociază și cu faptul că același remediu reduce colesterolul, previne și stopează îngroșarea și sclerozarea pereților vasculari, ceea ce îl face un adjuvant extraordinar în cazul tuturor formelor de ischemie cardiacă. Se administrează 800-1000 mg de extract, pe o periodă de 4 luni, după care tratamentul se întrerupe vreme de 30 de zile, după care se poate relua. Este bine de știut că aceste cure au și un efect preventiv verificat, iar întreruperea tratamentului nu aduce după sine decompensarea cardiacă a pacientului sau alte probleme de acest fel.
Aritmie cardiacă – dozele moderate de extract de frunze de măslin (400-800 mg zilnic) sunt un excelent anti-aritmic. Studiile de caz au arătat că, la pacienții care au luat această plantă în mod regulat, doza de medicamente anitaritmice poate fi redusă treptat. În unele cazuri a ajuns să fie redusă la jumătate sau chiar mai puțin, dar numai sub îndrumarea medicului specialist.
Colesterol mărit – administrarea extractului de frunze de măslin, asociată cu o dietă în care grăsimile animale și cele rafinate au fost înlocuite cu ulei virgin de măsline, face adevărate minuni în scăderea colesterolului total și în îmbunătățirea raportului dintre colesterolul bun și colesterolul rău. Studiile de medicină experiementală arată administrarea zilnică a 800-1000 mg de extract de măsline și a uleiului virgin de măsline duce la scăderi în medie cu 17% a valorilor colesterolului, după doar patru săptămâni de tratament, respectiv dietă.
Hiperglicemie, diabet de tip I și II – în această afecțiune extractul de frunze de măslin acționează pe două căi: crește eficiența cu care organismul utilizează insulina produsă de către pancreas și reglează activitatea pancreasului, în special secreția endocrină. Se administrează pulberea de frunze de măslin (2 grame pe zi) sau extractul de frunze de măslin (1000 mg. pe zi), în cure de 2 luni, urmate de 15 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Dincolo de acțiunea sa directă în diabet, măslinul este foarte valoros și pentru că previne complicațiile acestei boli, motiv pentru care este un prețios adjuvant și pentru diabetul de tip I. Curele repetate cu frunze de măslin previn retinopatia diabetică, dar și cardiopatia ischemică sau arterita obliterantă, trei complicații frecvente ale acestei boli.
Cistită, infecții renale – se ține o cură de două săptămâni cu extract de frunze de măslin, din care se iau câte 1200 mg. pe zi, ca adjuvant la tratamentul antiinfecțios clasic. Acest remediu și-a dovedit eficiența mai ales în infecțiile cu Escherichia coli și cu Staphylococcus aureus.

Toxinfecție alimentară
 – de la primele simptome se administrează, ca adjuvant, extractul de frunze de măslin, care are efecte antibacteriene și antivirale (inclusiv contra retrovirusurilor). Se țin 5-7 zile de cură, timp în care se iau 1200-2000 mg de extract pe zi. Este un remediu antiinfecțios cu spectru foarte larg, blând pentru organism, care nu blochează procesele de eliminare, esențiale pentru vindecarea acestui tip de afecțiune.
Adjuvant în pneumonie, tuberculoză – frunzele de măslin sunt deosebit de active contra multora dintre bacteriile care produc infecții pulmonare, între care și Klebsiella pneumoniae și Mycobacterium tuberculosi. Ca adjuvant în tratamentul acestor infecții, se recomandă administrarea a 1200 mg. de extract, zilnic, în cure de 30 de zile, urmate de alte 15 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Este un tratament cu efecte antiinfecțioase, dar care ajută și la atenuarea unor simptome cum ar fi febra, transpirația nocturnă, inapetența.
Herpes – aplicat intern și extern, extractul de frunze de măslin este eficient contra tuturor tulpinilor de virus herpetic pe care a fost testat până în prezent. Intern, se țin cure, cu o durată de 2 săptămâni, timp în care se administrează câte 800-1200 mg de extract pe zi. Extern, se presară conținutul unei capsule cu extract de frunze de măslin pe locul afectat, se umezește apoi cu puțin alcool sau tinctură de coada șoricelului, pentru a mări puterea de penetrare a remediului. Aplicația externă se reia de minimum 3 ori pe zi, iar eficiența sa este de cele mai multe ori impresionantă.
Adjuvant în infecția cu HIV – mai multe studii de caz, făcute pe bolnavi cu HIV ajunși în faze terminale, au arătat un incredibil efect antiinfecțios și stimulent imunitar al extractului de frunze de măslin. Atât analizele de sânge, cât și simptomele clinice, s-au îmbunătățit evident și în unele cazuri extrem de spectaculos în urma administării interne acestui remediu. În toate cazurile studiate s-au luat doze mari de extract de frunze de măsline (1500-3000 mg zilnic), pe perioade de timp variind între 2 și 4 luni, fără întrerupere. Între altele, la mulți dintre pacienții tratați cu acest extract s-a observat o crește cu până la 57% a numărului limfocitelor T din sânge, dispariția unor infecții devenite extrem de invazive, cum ar fi herpesul sau candidoza, dar și a unor formațiuni tumorale.

Adjuvant în hepatita cu virus B – se țin cure cu o durată de 60 de zile, timp în care se iau 1200 mg. de extract de frunze de măslin zilnic, sub formă de capsule. Este un tratament adjuvant care a dat rezultate foarte bune, blocând – se pare – proliferarea virusului și ajutând la stoparea proceselor de distrucție la nivelul ficatului. Rezultatele preliminarii ale unor studii în curs de desfășurare sunt încurajatoare și în privința tratării hepatitei de tip C cu ajutorul acestui extract.

Gripă – se face o cură de 10-14 zile, timp în care se iau câte 1200 mg. de extract de frunze de măsline zilnic. Acest tratament poate stopa încă din prima fază apariția bolii ori, dacă boala deja s-a instalat, reduce simptomele neplăcute (febră, dureri de cap, vertij, dureri musculare), ajută la o vindecare mai rapidă și previne complicațiile. Așa cum s-a putut constata din studiile existente, extractul de frunze de măsline este un adevărat fenomen în tratarea celor mai multe afecțiuni virale, altfel de cele mai multe ori deosebit de greu de tratat. În cazul acestei afecțiuni virale, adică a gripei, extractul de măslin nu acționează doar pentru îmbunătățirea unor simptome, ci atacă chiar microorganismul care produce boala, blocându-i proliferarea.

PRECAUŢII ŞI CONTRAINDICAŢII LA TRATAMENTUL CU FRUNZE DE MĂSLINE
Acest remediu va fi luat cu prudență de persoanele care suferă de calculoză biliară, deoarece poate provoca migrarea calculilor biliari.
Persoanele care au infecții grave pot experimenta în primele cinci zile de tratament stări de greață, ușoare dureri de cap, oboseală.
Diabeticii insulinodependenți vor ține legătura cu medicul specialist în primele săptămâni de cură, pentru a-și putea ajusta dozele de insulină.

http://herbauniversal.ro/product_info.php?manufacturers_id=&products_id=305

Lucerna ca remediu naturist

Lucerna este denumita si tatal tuturor plantelor, datorita efectelor sale terapeutice deosebite. 
In acest scop, se folosesc frunzele, din care se obtine un extract natural. 
In aceasta planta se gasesc opt aminoacizi esentiali. Ea contine o cantitate mare de beta-caroten, vitamina – B, C, D, E si K, minerale – potasiu, fier, calciu, fosfor.
Fiecare gram de lucerna contine 8.000 UI vitamina A si 20.000 UI-80.000 UI de vitamina K.
Extractul natural de lucerna este antipiretic (scade febra), detoxifiant foarte bun, creste imunitatea, creste puterea fizica si pofta de viata. Prin continutul mare in vitamina K, previne sangerarile si faciliteaza coagularea sangelui.

Amelioreaza evident tulburarile digestive acute si cronice – balonarea, inapetenta (lipsa poftei de mancare).
Este utila in ulcer – se foloseste frecvent in tratamentul ulcerului peptic (care apare la nivelul esofagului, stomacului sau intestinului subtire, ca o consecinta a scaderii rezistentei mucoasei fata de enzimele digestive). Contine mari cantitati de vitamina U (la fel ca si varza cruda sau zeama de varza).
Extractul natural de lucerna are actiune alcalinizanta, neutralizand aciditatea gastrica.
Este laxativ, combate diareea severa, care de multe ori poate fi cauzata de o carenta de vitamina K. 
Este un foarte bun diuretic, este util in terapia cistitelor acute si cronice si in tratamentul prostatitelor.
Principalele active din lucerna actioneaza lent, dar eficient. 

Ele scad pierderile sanguine excesive din timpul ciclului. 
Are efect antihipertiroidian. Faciliteaza absorbtia si utilizarea glucidelor, a proteinelor si a calciului. Fortifica sistemul imunitar. Lucerna este foarte indicata in tratamentul micozelor. 
In acest scop, este bine a se folosi impreuna cu acidophilus, caruia ii potenteaza actiunea. 
Incetineste procesul de imbatranire. Asigura un somn mai odihnitor.
Avand in vedere continutul crescut in numeroase vitamine liposolubile si stiindu-se ca acestea se acumuleaza in organism, utilizarea extractului natural din frunze de lucerna se recomanda numai doua-trei luni, dupa care se va face o pauza de o luna. 
Aceasta recomandare se refera mai ales la persoanele cu afectiuni cronice. Cei ce urmeaza un tratament cu anticoagulante, pot consuma extract de lucerna sau alte produse cu vitamina K numai la recomandarea medicului.

Se recomanda ca remediu naturist si in cazul colpitelor cu anaerobi

vineri, 14 iunie 2013

Maxim Hongell – Ayurveda, calea armoniei


Calea armoniei ce porneşte de la finit la infinit: 
folosirea înţeleaptă a cunoaşterii tradiţionale ayurvedice în procesul de autocunoaştere a fiinţei. Unele aplicaţii practice în viaţa de zi cu zi.


O sa punctez ideile principale dintr-o conferinta de Ayurveda care ne ajuta sa ne intelegem mai mult, sa ne descoperim pe noi insine.

Ideea noua cel putin pentru mine a fost ca remediul homeopat este mult mai eficient daca se va lua la ora la care meridianul care este in legatura cu problema care exista este activ.

Fiecare meridian energetic prezentat de medicina chineza are un anumit interval orar in care este mai activ.
De exemplu daca problema este legata de meridianul activ remediul homeopat se va administra in intervalul orar 3:00-7:00 dimineata.

Orice frica pe care o traim blocheaza intr-o oarecare masura meridianul rinichi, organul eteric rinichi.
In timp asta va duce la o anumita boala pe traiectul acestui meridian.

Orice stare de furie pe care o traim blocheaza intr-o oarecare masura meridianul ficat, organul eteric ficat. In timp asta va duce la o anumita boala pe traiectul acestui meridian.

Orice stare de nerabdare sau cruzime pe care o traim blocheaza intr-o oarecare masura meridianul inima, organul eteric inima.
In timp asta va duce la o anumita boala pe traiectul acestui meridian.

Orice stare de tristete sau depresie pe care o traim blocheaza intr-o oarecare masura meridianul plaman, organul eteric plaman.
In timp asta va duce la o anumita boala pe traiectul acestui meridian.

Orice neliniste sau dezechilibru pe care o traim blocheaza intr-o oarecare masura meridianul splina-pancreas, organul eteric coespunzator.
In timp asta va duce la o anumita boala pe traiectul acestui meridian.

Ca si remediu, rezolvare ar fi trairea starii opuse, aducerea in fiinta a unei energii in forma pura care sa elimine acele blocaje sau vizualizari-meditatie cu curenti colorati subtili.

rinichi - bunavointa plina de iubire (indigo)
ficat - amabilitate plina de caludura (verde)
inima- respect si bucurie fara obiect (rosu)
palman - demnitate si elevare si aspiratie de a fi n comuniune cu Dumnezeu (alb)
splina pancreas - (galben) - pace , impacare, liniste, calm

Aici aveti un link spre aceasta conferinta http://misatv.ro/maxim-hongell-ayurveda-calea-armoniei/
Va las sa descoperiti si alte mistere.

Daca nu vreti sa folositi remedii homeopate puteti folosi tincturile pe meridiane de la Steaua Divina, le gasiti in farmaciile naturiste sau pe internet.





marți, 21 mai 2013

Beneficiile lamâiului

Lămâiul cunoscut sub denumirea latina de Citrus Lemon, este un arbust spinos, originar din India (fiind descris cu mii de ani în urmă în Charaka Samhita tratat fundamental în medicina ayurveda. De aici s-a răspândit în  toată regiunea arabă şi mediteraneeană, iar Cristofor Columb îl aduce în Spania în 1493. Lămâiul are flori galbene, cu nuanţe purpurii, iar fructul  său este o bacă galbenă, cu coaja bogată în uleiuri aromatice, binecunoscuta lămâie. În scop terapeutic se folosesc în special fructele, mai puţin florile şi frunzele.  
dr. Violeta Pârvu Centrul naturist Steaua Divina, Bucuresti

Beneficiile lamâiului

Ce conţin lămâile:
Fructele conţin multă apă, proteine, lipide, carbohidraţi, celuloză, acizi organici (6-8% acid citric în suc, acid malic), săruri organice (citrat de calciu, citrat de potasiu), aldehide, elemente minerale: sodiu, potasiu, calciu (continutul în calciu este de 40 mg la 100 mg suc), fosfor, fier, clor, sulf, siliciu, mangan, cupru şi vitamine (mari cantitati de vitamina C:50-70 mg/100 g în suc şi 163 mg/100 g în coajă, vitaminele A, B1, B2, B3, D, E, PP în cantităţi mici).
Coaja de lămâie conţine 2,5 % ulei volatil, flavone, principii amare, carotenoide, cumarine şi furanocumarine, lipide simple (steride), săruri ale acidului limonic. Din coaja de lămâie se extrage uleiul de lămâie, care are virtuţi terapeutice deosebite.

Acţiuni:
- Se utilizează cu efecte foarte bune în tuse, răceli, gripă, scorbut, fragilitate capilară (datorită conţinutului crescut de vitamina C), iar conţinutul crescut de bioflavonoide  are  ca efect întărirea pereţilor vasculari, fiind folosit eficient în varice, flebite, arterioscleroza, probleme circulatorii.
- Efectul antiinfecţios al flavonoidelor şi cumarinelor face să fie utilizat cu succes în caz de hepatită acută, hepatită cronică, ciroză hepatică, insuficienţă hepatică agresivă.
- Deşi fructul şi sucul său au un gust acru foarte intens, în mod paradoxal sucul de lămâie reduce hiperaciditatea gastrică.  
- Conţinutul crescut în vitamina C, ajută la întărirea sistemului imun , având şi un puternic efect antioxidant în organism.
- Frunzele de lămâi sunt folosite pentru reducerea febrei, precum şi în caz de insomnie.
- Sucul proaspăt de lămâie este un bun antiseptic, putând fi folosit pe răni sau în jurul ariilor infectate, ajutând la vindecarea lor.
- Sucul de lămâie este un bun hipocolesterolemiant şi un ajutor eficace în prevenţia  şi tratamentul diabetului, aterosclerozei şi artrozei.
- Sucul de lămâie este folosit şi în caz de obezitate, afecţiuni febrile sau anemie.
- Uleiul de lămâie este folosit cu rezultate bune în cefalee şi migrenă, precum şi în viroze respiratorii, astm, bronşită.

Mod de utilizare:
Sucul de lămâie
- Ca sursă de calciu se recomandă sucul de la o lămâie şi coaja spălată a unui ou ecologic. Se lasă la macerat 1 săptămână. Se adaugă miere naturală după gust; se iau 3 linguriţe pe zi.
- Citronada (sucul de lămâie combinat cu apă şi miere de albine)
se recomandă în afecţiuni febrile, vărsături, anemie, obezitate, hiperaciditate gastrică.
- Contra oxiurilor se recomandă sâmburi de lămâie pisaţi, amestecaţi cu miere naturală, în fiecare dimineaţă, timp de 5-6 zile.
- Consumând în caz de epidemii câte 200-300 g suc de lămâie zilnic, se conferă organismului, prin vitamina C, rezistenţa la îmbolnăviri.

Uleiul de lămâie: In doza de 2- 3 picături de 3 ori pe zi combinat cu miere ori sub formă de inhalaţii, dă rezultate bune în gripe, răceli, rinite, sinuzite, migrene.

sursa : http://www.amnromania.ro/Lamai.html

Dovleacul

Dr. Cristina Campean Centrul naturist Steaua Divina, Bucuresti Dovleacul – un aliment ce protejează de cancer, emfizem şi complicaţii diabetice
Dovleacul de copt, care se culege toamna, este fructul copt al oricărei specii de Cucurbita (în mod uzual folosindu-se C. maxima sau C. moschata). Există multe varietăţi de dovleci, având diverse forme şi culori. Unii sunt utilizaţi alimentar, alţii doar ornamental sau pentru diverse alte scopuri tradiţionale.
Dovleacul de copt are o coajă groasă cere îi conferă posibilitatea de a fi păstrat timp îndelungat, unele tipuri rezistând chiar şi 6 luni.

Puţini ştiu însă că dovleacul este o sursă excelentă de vitamina A (sub formă de beta-caroten şi alfa-caroten) precum şi de alţi carotenoizi (în special luteină şi beta-criptoxantină), este o sursă foarte bună de vitamina C, potasiu, fibre alimentare, mangan şi folaţi şi o sursă bună de acizi graşi omega-3, vitamina B1, cupru, vitaminele B6, B3, B5 şi triptofan.
Astfel, 100 g de pulpă de dovleac asigură aproximativ 71% din necesarul zilnic de vitamină A. Aşadar, mai ales pe timp de iarnă, dovleacul poate fi o sursă excelentă de această vitamină mai ales că alte legume şi fructe proaspete nu sunt atât de disponibile în această perioadă a anului. Studiile epidemiologice au arătat că o dietă bogată în vitamina A şi carotenoizi este asociată cu scăderea incidenţei de cancer, ateroscleroză, cataractă şi degenerare maculară şi conferă o protecţie antioxidantă foarte eficientă.
Alimentaţia bogată în vitamina A protejează de apariţia emfizemului pulmonar mai ales la fumători sau la cei care sunt expuşi la fumat pasiv, arată un studiu realizat la Kansas State University.
Beta-carotenul este un puternic antioxidant şi antiinflamator motiv pentru care protejează faţă de apariţia complicaţiilor diabetului şi chiar reglează glicemia. cercetările recente chiar arată cum consumul de carotenoizi este invers proporţional cu rezistenţa la insulină şi hiperglicemia.
Consumul de alimente bogate în beta-criptoxantină, un carotenoid de culoare portocaliu-roşu, care se găseşte în cantităţi mari în dovleac, porumb, papaya, ardei graşi roşii, mandarine, portocale şi piersici scade semnificativ riscul de cancer pulmonar, conform unui studiu publicat în septembrie 2003 în revista “Cancer Epidemiology, Biomarkers and Prevention” realizat pe 63257 de adulţi în Shanghai, timp de 8 ani, perioadă în care au fost diagnosticate 482 de cazuri noi de cancer de plămâni. Persoanele cuprinse în acest studiu care au avut o alimentaţie bogată în alimente ce conţin beta-criptoxantină au avut un risc de a dezvolta cancer pulmonar cu 27% mai mic decât restul persoanelor cuprinse în studiu. Chiar şi fumătorii care au consumat  alimente ce conţin beta-criptoxantină au avut un risc cu 37% mai mic de a dezvolta cancer pulmonar decât fumătorii care au consumat alte alimente preponderent.
Dovleacul reduce şi riscul de cancer de colon datorită pe de-o parte conţinutului bogat în fibre alimentare care protejează mucoasa colonului de acţiunea carcinogenilor precum şi datorită conţinutului crescut în vitamina A care oferă o bună protecţie antioxidantă locală şi generală.
Un articol publicat în 10 ianuarie 2003 în revista “Cancer Letters” arată că cucurbitacinele prezente în diverse specii de cucurbitacee printre care se numără şi dovleacul au acţiune inhibitoare asupra cancerului de colon, cancerului de sân, cancerului de plămân şi cancerelor de sistem nervos central.

Aceste dovezi ştiinţifice ne invită să consumăm cât mai mult acest aliment, devenit  tradiţional pentru toamna românească.

Poftă bună şi ... multă sănătate

sursa http://www.amnromania.ro/Dovleacul.html

Cimbrul

Câteva dintre efectele regeneratoare rapide ale cimbrului

sursa http://www.animaplant.ro/Cimbru.html


Cimbrul de gradina poate concura cu succes cu cele mai puternice antibiotice. Folosirea pulberii de cimbru e utila in cazuri de infectii renale si urinare. Pulberea de cimbru, administrata intern, sistematic, din 2 in doua ore, cate o jumatate de lngurita o data, distruge microorganismele care afecteaza rinichii si vezica urinara si stimuleaza activitatea renala.


In cazurile de bronsita acuta sau tuse convulsiva, cimbrul poate fi un bun remediu de urgenta si atunci se administreaza cateva inghitituri de apa calda in care am pus cu 5 minute inainte o lingurita de cimbru. Aceasta are efecte bronhodilatatoare, expectorante si calmante rapide. Pentru un tratament de lunga durata se recomanda pulberea, din care se ia de trei ori pe zi cate o lingurita rasa. Cura dureaza 3 saptamani.


In caz de colita de fermentatie se ia cate o lingurita rasa de pulbere de cimbru de patru ori pe zi. Tratamentul dureaza intre 10 si 21 de zile, putand fi reluat de cate ori este nevoie.


Pentru eliminarea viermlor intestinali poate fi alcatuita o combinatie de pulberi ce este imbatabila in tratarea acestei categorii de afectiuni ai anume este cea dintre cimbrul silemnul Domnului. Pulberea celor doua plante se amesteca in parti egale si se pune apoi intr-un borcan care se inchide ermetic. Se administreaza cate o lingurita din acest amestec, pe stomacul gol, de trei ori pe zi, inainte de mese cu minim 30 minute. Cura se face timp de trei saptamani, iar daca mai este necesar, se poate relua dupa alte doua saptamani de pauza.

marți, 12 februarie 2013

Uleiul volatil de chiparos


Uleiul volatil de chiparos
 
Este un ulei esenţial cu o acţiune generală detoxifiantă, decongestivă. În medicina orientală principiul acţiunii uleiului de chiparos constă înînviorarea şi reglarea fluxului sanguin şi a fluxului energetic. Parte din acţiunea sa depinde de efectul restaurativ, tonic asupra venelor ca urmare a acţiunii sale astringente. Prin capacitatea sa de a armoniza sângele, este util în problemele menstruale, fiint util atât în  dismenoree (durerile menstruale) cât şi în menoragie (sângerarea menstruală excesivă).
Paleta largă de acţiuni ale uleiului de chiparos include susţinerea sistemului circulator, activitatea sistemului nervos şi armonizarea stărilor psihice. Este antiinfecţios şi antimicrobian. Uleiul de chiparos este util în congestie limfatică, dureri reumatice, astm, fortifierea sistemului circulator, reducerea celulitei, creşterea energiei, scăderea tensiunii nervoase, reducerea chisturilor benigne. Este un ulei non-toxic, non-iritant şi non-sensibilizant.
Expunem în continuare acţiunile acestui ulei volatil:
• Acţiune astringentă: uleiul de chiparos întăreşte gingiile şi fortifică muşchii şi abdomenul (masaj extern). Principala funcţie asociată acţiunii astringente este contracţia. Uleiul de chiparos face ca gingiile, pielea, muşchii şi foliculii firelor de păr să se contracte şi să prevină căderea părului, dinţilor şi înmuierea pielii şi a muşchilor. Acţiunea sa astringentă se reflectă şi la nivelul vaselor de sânge, explicând astfel efectul vasoconstrictor şi hemostatic.
 Acţiune anti-septică: uleiul de chiparos este util în răni externe şi interne datorită acţiunii antimicrobiene; este un bun ingredient al loţiunilor antiseptice. 
• Acţiune antispasmodică: uleiul de chiparos ajută la vindecarea oricăror tipuri de spasme şi a problemelor ce rezultă ca urmare a spasmelor. Spre exemplu este foarte util în eliminarea spasmelor din sistemul respirator, intestine şi spasmele musculare din membre. Ajută astfel la ameliorarea astmului bronşic, a  crampelor şi convulsiilor.
• Acţiune diuretică: uleiul de chiparos creşte cantitatea şi frecvenţa eliminărilor urinare. 
• Acţiune de tonifiere a aparatului respirator – uleiul de chiparos creşte tonusul sistemului respirator şi eficienţa plămânilor, elimină congestia de la acest nivel; acest ulei volatil uşurează respiraţia în caz de tuse sau  răceli.
• Acţiune protectoare hepatică – uleiul de chiparos asigură eliminarea bilei din ficat
• Acţiune sudorifică – uleiul de chiparos stimulează transpiraţia, în vederea detoxifierii organismului  
• Acţiune sedativă – uleiul de chiparos induce o stare de calm la nivelul minţii şi a trupului,  îndepărtează stresul şi anxietatea. În caz de furie sau tristeţe acest ulei volatil readuce sentimentul de fericire. Este un ulei esenţial util pentru cei care au suferit un şoc.
 Alte beneficii: uleiul de chiparos este de asemenea antireumatic, antiartritic; poate fi folosit în problemele legate de vene varicoase, celulită, astm, bronşită, şi chiar diaree. Acest ulei esenţial reduce cicatricile de ţesut, acţiune utilizată de firmele de produse cosmetice. Are o acţiune dezodorizantă datorată acţiunii antiseptice şi aromei masculine caracteristice, şi poate cu uşurinţă să înlocuiască deodorantele sintetice. 

Mirosul său uşor acrişor, astringent, de coniferă conferă o senzaţie de coeziune şi stabilitate. Ne ajută să facem faţă şi să acceptăm transformările, uneori dificile, de natură interioară sau exterioară” (Aromatherapy for Healing the Spirit).

Uleiul volatil de pin

Uleiul volatil de pin

Acest ulei esenţial acţionează ca dezinfectant, antiinfecţios, antialgic (substanţă care îndepărtează durerea), antistres şi ca insecticid. Multe din susbtanţele de curăţare utilizate în casă au inscripţionat pe ambalaj „cu miros de pin”. Această conexiune a uleiului de pin cu starea bună a sănătăţii este foarte veche, şi este legată de acţiunea antibacteriană şi dezinfectantă a uleiului. De asemenea, uleiul esenţial de pin stimulează trupul şi mintea, având efecte energizante asupra întregii fiinţe.
Hipocrate a notat puternicul efect vindecător al acestui ulei volatil asupra sistemului respirator în documentele pe care le-a lăsat. Similar uleiului esenţial al arborelui de ceai (tea tree oil) şi al celui de eucalipt, cel de pin este un puternic antiseptic. Are de asemenea proprietăţi antibacteriene, antivirale, antiseptice, insecticide, analgezice, antiinflamatorii, expectorante, pectorale, diuretice, depurative, tonice, balsamice, coleretice, colagoge, hipertensive, aromatice (deodorante), de stimulare a circulaţiei sanguine şi a sistemului nervos. Are de asemenea un efect de vindecare asupra sistemului endocrin şi ajută corpul să cureţe impurităţile de la nivelul pielii. Este imunostimulent. Conferă echilibru mental şi psihic. Este util pentru îndepărtarea oboselii mentale, fizice şi sexuale. Are  un efect de purificare şi înviorare a ambientului. 
Uleiul volatil de pin este util în : astm, artrită, bronşită, catar, celulită, răceli, tuse, tăieturi, cistită, transpiraţie excesivă, oboseală, gripă, slăbiciune generală, gută, purici, epuizare mentală, dureri musculare, epuizare nervoasă, muncă în condiţii de stres, nevralgie, circulaţie slabă, reumatism, scabie (râie), sinuzită, dureri de gât, infecţii urinare. Indienii americani utilizau acele de pin punându-le pe paturi pentru a preveni contaminarea cu diverse insecte.
Acţiunile uleiului volatil de pin:
• Acţiune antiseptică: aceasta face ca uleiul voaltil de pin să fie de folos într-o varietate de probleme cutanate: arsuri, tăieturi, răni, psoriazis, acnee, „piciorul atletului”, eczeme, mâncărimi. La nivelul pielii capului poate fi aplicat în caz de mătreaţă. Se afirmă că uleiul volatil de pin readuce echilibrul pielii, îi reface strălucirea, netezimea şi prospeţimea. Este util în caz de intoxicaţii alimentare.
• Acţiune antibacteriană, antifungică: previne multe infecţii bacteriene obişnuite, incluzându-le pe cele ale tractului urinar, ale tractului respirator (inclusiv sinuzite) şi cele cutanate. Scade incidenţa sinuzitei. Este util în tratarea problemelor respiratorii şi astfel este pus în diferite remedii împotriva tusei şi a răcelilor. Util în bronşită, astm, catar, tuse, laringită, răceli, gripă. Uşurează problemele respiratorii şi sinuzita. Ca un curăţitor al rinichilor, este eficient în cistite, probleme de prostată, infecţii urinare.
• Acţiune antivirală: poate fi utilizat cu succes împotriva răcelilor obişnuite (aşa-numitul guturai, care este dat de două tipuri de virusuri mai puţin patogene numite rhinovirusuri şi coronavirusuri) şi a gripei.
 
• Acţiune antiinflamatoare: util pentru cei cu artrită şi  reumatism. Uleiul volatil de pin este eficient în reducerea inflamaţiei vezicii biliare. S-a observat de asemenea scăderea frecvenţei de apariţie a pietrelor la nivelul vezici biliare prin utilizarea uleiului volatil de pin.
• Acţiune analgezică: ajută la îndepărtarea durerilor musculare şi articulare. Utilizat local, poate îndepărta durerea din artrită, reumatism şi gută.
• Acţiune expectorantă: ajută la îndepărtarea congestiei şi eliminarea mucusului.
• Acţiune antioxidantă: prin neutralizarea radicalilor liberi, uleiul de pin ajută la încetinirea proceselor de deteriorare celulară, astfel încetinind procesul îmbătrânirii. Această acţiune ajută la prevenirea degenerării musculare ca şi a multor afectări ale sistemului nervos.
• Acţiune stimulatoare asupra metabolismului.
• Acţiune la nivel psihic: îndepărtează oboseala şi depresia. Dă un sentiment de energizare şi astfel este eficace în eliminarea stresului mental. Este util pentru îndepărtarea epuizării nervoase, a nevralgiilor şi oboselii mentale, precum şi a oboselii date de prea multă implicare şi agitaţie. Este bun pentru refacerea stării de spirit. Masajul regulat cu acest ulei volatil aduce claritate mentală. Îndepărtează anxietatea şi tensiunea nervoasă, şi este util pentru oamenii care suferă de pierderea concentrării mentale şi a memoriei.
•  Acţiune deodorantă, aromatizantă:  dă o aromă plăcută produselor în care este pus. Este utilizat în producerea de parfumuri şi arome. Este utilizat ca ulei de masaj şi de baie.
• Acţiune dezinfectantă: este un agent de curăţire extrem de bun, şi poate fi adăugat în spray-uri de cameră. S-a observat că este eficient în uciderea multor germeni din casă, incluzând mucegaiurile, sporii şi E.coli.
• Pus pe blana animalelor, îndepărtează puricii. De asemenea, poate îndepărta mâncărimile pişcăturii de purice. Trebuie monitorizată zona unde s-a aplicat, pentru a nu apărea semne de reacţie alergică: înroşire sau umflare.
Uleiul volatil de pin nu are toxicitate cunoscută.  Poate apare însă o posibilă iritaţie cutanată la persoanele cu piele sensibilă, dacă se aplică în formă nediluată direct pe piele.

Uleiul volatil de brad


Uleiul volatil de brad
Pinul pare să asculte, bradul pare să aştepte, dar niciunul cu nerăbdare”.
(Friedrich Nietzsche)
 
Mirosul de brad este împrospătător, limpezitor şi înviorător. Aroma bradului are un „aspect” de celebrare, de aniversare. Neîntâmplător sărbătoarea Crăciunului are drept simbol concret bradul. În Alpi bradul este regele copacilor şi se spune că este ţinut la mare stimă de spiritul pădurii care îl foloseşte drept casa sa. 
Acţiunea sa generală este considerată stimulentă. Aduce starea de atenţie la nivelul minţii. Diluat şi aplicat pe anumite zone ajută la îndepărtarea oboselii. Aşa cum a fost cunoscut de către terapeuţii şi vindecătorii din vechime bradul este antiseptic, analgezic (îndepărtează durerea), antitusiv, expectorant, deodorant, imunostimulent şi stimulent general şi psihic. 
Acţiunile principale ale acestui ulei volatil:
• Acţiune analgezică: adăugând 2-3 picături din acest ulei esenţial în uleiul bază de masaj, este un bun ajutor penbtru îndepărtarea durerilor în caz de artrită, dureri musculare şi reumatism.
• Acţiune antibacteriană: acest ulei volatil a fost inclus în anumite remedii contra răcelii, datorită acţiunii sale antibacteriene. Se cunoaşte în medicina populară a diverselor popoare acţiunea sa antiinfecţioasă pentru sistemul respirator, fiind extrem de util şi în cazul bronşitelor, sinuzitei, gripei, tuberculozei. Se precizează în mod special că ajută la curăţarea sinusurilor. Uleiul volatil de brad omoară bacteriile care se transmit prin aer. De aceea este extrem de util pentru cei cu infecţii respiratorii. Astfel putem înţelege de ce sanatoriile pentru cei bolnavi de plămâni sunt amplasate la munte, în zone cu păduri de brad.
• Acţiune antitusivă şi expectorantă: acest ulei volatil a fost inclus în anumite remedii contra tusei
• Acţiune antioxidantă puternică
• Acţiune antifebrilă
• Acţiune deodorantă: datorită aromei atrăgătoare şi abilităţii de a îndepărta mirosurile neplăcute este un ingredient obişnuit al spray-urilor de cameră, dezinfectanţilor, parfumurilor, săpunurilor şi deodorantelor. În toate substanţele de curăţit în care este introdus este utilizată şi acţiunea sa antiseptică şi antibacteriană.
• Acţiune la nivel psihic: conferă vivacitate şi stabilitate minţii, dar în acelaşi timp este şi un bun calmant. Conferă vigoare, tărie în faţa problemelor şi a încercărilor vieţii. Creşte puterea de concentrare şi focalizare a minţii.
Precauţii de utilizare: a nu se utiliza în cantităţi mari sau dacă se doreşte aplicarea pe piele, să nu fie folosit nediluat. 

Sursa: http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7134

Uleiul volatil de trandafir


Cei care nu au încercat niciodată magia câmpului de iasomie ştiu oare ce este cu adevărat un parfum? (adaptare după Jean Paul Guerlain)
Parfumurile sunt ca nişte magicieni, fiind capabile să ne transporte într-o clipită, peste ani şi ani spre momente frumoase trăite. Aşa cum spunea Heinrich Heine în The Hartz Journey, parfumurile sunt sentimentele florilor. În antichitate parfumurile plantelor erau foarte preţuite atât pentru aroma lor, cu care femeile se impregnau prin băi rituale, dar şi pentru virtuţile terapeutice. Uleiul volatil al unei plante este cel care ne permite să ne desfătăm cu mirosul ei plăcut atunci când îl inspirăm. Datorită aromoterapiei, în ultimele decenii uleiurile naturale volatile ale plantelor au devenit foarte populare. Virtuţile terapeutice ale acestor componente ale plantelor – uleiurile esenţiale, care au fost utilizate cu succes în vechime şi chiar descrise în tratate medicale străvechi, încep din nou să fie redescoperite şi folosite prin intermediul aromoterapiei.


Uleiul volatil de trandafir
 
Trandafirul vorbeşte în şoaptă despre dragoste, într-un  limbaj care este înţeles doar de inimă

Trandafirul este aproape cea mai populară floare parfumată din lume şi aproape orice fiinţă umană îl admiră şi se bucură de aroma sa. Trandafirul, floarea nenumăratelor poveşti şi legende,  simbolizează iubirea, pasiunea, dorinţa, luxul. Floare regală, trandafirul a fost descoperit în grădinile perşilor, ei fiind cei care au obţinut uleiul esenţial de trandafir pentru prima dată.

Beneficiile vindecătoare ale uleiului volatil de trandafir se înscriu pe o paletă largă de acţiuni: antidepresiv, antiinflamator, antiseptic, antispasmodic, antiviral, afrodisiac, astringent, bactericid, colagog, cicatrizant, depurativ, emenagog, hemostatic, hepatic, laxativ, nervin, stomahic, uterin.

Proprietăţile terapeutice: 
• Antiinflamator: scade inflamaţia, mai ales în caz de infecţii microbiene, ingestia de substanţe otrăvitoare, indigestie, deshidratare etc.

• Antiseptic: util în tratarea rănilor şi protejarea lor de infecţii.

• Antiviral.

• Bactericid: acţiune antibacteriană puternică, de aceea poate fi utilizat în febra tifoidă, diaree de cauză infecţioasă, holeră, toxiinfecţii alimentare şi alte boli date de microbi. Poate ajuta la eliminarea anumitor infecţii ale colonului, stomacului, intestinelor şi tractului urinar, ca şi infecţii exterioare ale pielii, urechilor, ochilor.

• Antifebril.

• Astringent: întăreşte gingiile, rădăcina firelor de păr, tonifică şi ridică pielea, tonifiază muşchii, intestinele şi vasele de sânge. Conferă astfel protecţie faţă de căderea părului/dinţilor, împotriva ridurilor, a pierderii fermităţii intestinelor şi muşchilor abdominali. Din cauza acţiunii astringente acţionează hemostatic în caz de hemoragii şi este util în diaree.

• Hepatic: util pentru sănătatea ficatului – îi menţine vigoarea, funcţionalitatea şi îl protejează de infecţii.

• Stomahic: stimulează secreţia digestivă, scade inflamaţia, îl protejează de infecţii şi ulcere. Ajută la reglarea nivelului de acid din stomac.

• Reglator al echilibrului acido-bazic: ajută la reglarea acidităţii sanguine, păstrând organismul departe de problemele acidozei.

• Cicatrizant: ajută la diminuarea şi „pălirea” cicatricilor şi urmelor rămase după arsuri, acnee, varicelă. Îndepărtează cicatricile postoperatorii şi vergeturile.

• Depurativ: purifică sângele şi ajută la îndepărtarea şi neutralizarea toxinelor din sânge.
 
• Antispasmodic: îndepărtează eficient spasmele sistemului respirator, tubului digestiv, sistemului muscular. Ajută la vindecarea convulsiilor, întinderilor musculare, crampelor, holerei spasmodice.

• Afrodisiac: îmbunătăţeşte libidoul, sporeşte trăirile romantice.

• Uterin: util în caz de scurgeri, tumori, sângerări, menstruaţii neregulate, etc. Purifică uterul şi îl ajută să funcţioneze corect. Ameliorează dismenoreea (durerile asociate menstruaţiei), senzaţia de greaţă, oboseala şi scade sindromul post menopauză.
 
• Nervin: acţionează ca un tonic pentru nervi. Dă puterea de a suporta şocurile şi îi protejează de probleme datorate vârstei, bolilor etc.

• Antidepresiv: uleiul volatil de trandafir creşte respectul de sine, încrederea, speranţa, puterea mentală şi astfel luptă în mod eficient cu depresia. De asemenea uleiul esenţial de trandafir îndepărtează anxietatea. Este utilizat în aromoterapie pentru a genera gânduri pozitive, fericire, bucurie şi speranţă.

• Alte beneficii: regleză producţia hormonală şi face ca aceasta să fie echilibrată. Dă o piele strălucitoare, proaspătă, tânără. Ajută fiinţa umană să se menţină în formă şi fericită. Ajută circulaţia sanguină, susţine funcţia inimii, scade tensiunea, ajută la vindecarea durerilor de cap, astmului, deshidratării, combate efectul vânturilor fierbinţi, oboseala ochilor, leucoreea şi anumite infecţii.

Producătorii acestui ulei volatil spun că sunt necesari aproximativ 60.000 de trandafiri pentru a produce 28 de grame de ulei esenţial. Cel mai bun ulei se obţine din florile proaspăt deschise, culese  în orele răcoroase ale dimineţii în care căldura soarelui nu a apucat să le îndepărteze aroma. Pentru a extrage fiecare picătură din preţiosul ulei, distilarea se face în două faze. La distilarea iniţială rezultă o cantitate mică de ulei verde foarte concentrat şi o mare cantitate de apă de flori de trandafir. Apa de trandafir este apoi redistilată şi se obţine încă o cantitate de ulei galben pal care va fi adăugată peste cel obţinut iniţial.  Cea mai mare parte a uleiului absolut de trandafir este produsă în Maroc, în valea dintre munţii High Atlas şi Jbel Sarhro, la est de Marakesh.

Medicul englez Culpeper, în secolul 17 a notat că trandafirii roşii întăresc inima. El se raporta la acţiunea vindecătoare a trandafirilor, dar oricine ştie că aroma lor întăreşte inima şi din punct de vedere spiritual şi emoţional. Frumosul trandafir roşu poate evoca trăiri romantice în inima cea mai împietrită.

Articol preluat din : http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7159