ENZIMATICE (PLANTE)

Ca orice vieţuitoare, plantele dispun de echipamente enzimatice complexe, cu ajutorul cărora îşi asigură nutriţia şi realizează sinteze. Cu ajutorul acestor fermenţi, vegetalele generează oxigen în aer, în urma procesului de fotosinteză.
  Unele plante conţin enzime, care atunci când ajung în organismul omului, ajută digestia, absorbţia şi metabolismul principalilor nutrienţi. Acestea vegetale au fost numite plante enzimatice.
  Enzimele vegetale sunt substanţe labile, care se distrug uşor prin încălzire, contactul cu aerul sau chiar prin centrifugare. Credinţa că sucurile de fructe şi de legume, obţinute cu ajutorul storcătoarelor comerciale, sunt bogate în enzime, este nefondată.  Vom găsi cu adevărat fermenţi doar în legumele, fructele proaspete şi în sucurile obţinute prin presare (vezi sucurile din legume şi din zarzavaturi).
  Fermenţii din organele vegetale proaspete (enzime şi microenzime), prezintă asupra corpului uman efecte deosebite, normalizând digestia, metabolismul şi respiraţia tisulară. Abordarea naturistă a oricărei boli degenerative (inclusiv a cancerului) are ca punct de plecare folosirea în cantitate cât mai mare a vegetalelor bogate în enzime (M. Gerson).
  O altă sursă bogată în enzime naturale o reprezintă germenii cerealelor (cerealele încolţite) cu condiţia ca ele să fie consumate proaspete.
  Dintre fructele enzimatice, se remarcă ananasul. Acesta, prin prezenţa bromelaminei, sporeşte secreţiile gastrice, intensifică metabolismul protidelor şi ajută la arderea grăsimilor. Şi alte fructe botanice, mai ales pepenii (verzi şi galbeni), bananele şi merele mai acrişoare, prezintă proprietăţi enzimatice asemănătoare.
  Între fibrele vegetale din verdeţuri, sunt prinse ca într-un năvod, o serie de enzime benefice, care prezintă avantajul unei rezistenţe mai mari, şi care, totodată, se eliberează treptat. Pe acest considerent, enzimele din frunzele verzi au o valoare dietetică şi terapeutică deosebită. Dintre verdeţurile legumicole, bogate în enzime sunt: spanacul, ştevia, tarhonul, frunzele de pătrunjel, frunzele de mărar şi frunzele de ţelină.
  Dintre rădăcinoase, ca enzimatice, se evidenţiază hreanul şi morcovul.
Macul, prin seminţele sale oleaginoase (vezi seminţele de mac), exercită de asemenea activitate enzimatică în organismul omului.
  Unele plante medicinale prezintă activitate enzimatică chiar dacă sunt uscate. Principalele enzimatice oficinale sunt: plantele genului Galium (drăgaica, sânzienele albe, lipicioasa), teiul şi cerenţelul.
  Pe baza nectarului florilor, albinele prelucrează mierea, adăugând produsului, enzime benefice omului. Din acest motiv, mierea naturală, este considerată a fi, un supliment natural enzimatic valoros.

sursa http://www.bioterapi.ro/